Municipiul Sighisoara (germana Schaessburg, maghiara Segesvar) se afla în centrul tarii, la 55 km de Targu Mures, 97 km de Sibiu, 121 km de Brasov si 328 km de Bucuresti. Este una dintre putinele cetati medievale locuite din sud-estul Europei si singura de acest gen din România. Întemeierea este datata în cronicile secolului al XVII-lea la 1191 si 1198, însa prima atestare documentara a orasului este facuta in 1280. Zona orasului este locuita, cu mici întreruperi, de aproximativ 4000 de ani, fiind atestate arheologic o asezare din epoca bronzului, doua asezari dacice din epoca fierului, un castru roman pentru paza drumului, o asezare a daco-romanilor si a urmasilor lor.
Începând cu a doua jumatate a secolului al XII-lea, regii Ungariei aduc colonisti germani în sudul Transilvaniei. Sasii întemeiaza lânga apa pârâului Saes (Shaas) o asezare rurala. Localitatea va împrumuta denumirea pârâului la sfârsitul secolului al XIII-lea.
Se presupune ca la începutul secolului al XIII-lea asezarea avea o mica fortificatie pe platoul superior al Dealului Cetatii, fortificatie distrusa de invazia mongola din anii 1241-1242 si reconstruita. Aceasta fortificatie este mentionata documentar in 1280 sub numele de Castrum Sex. Pe platoul inferior al Dealului Cetatii se stabilesc doua ordine manastiresti: calugarii dominicani la 1298, care mentioneaza documentar localitatea sediu al manastirii Schespurch (Schassburg), si ordinul franciscan.
În secolul al XIV-lea asezarea se urbanizeaza, ca urmare a venirii altor colonisti mestesugari. În 1367 localitatea este mentionata ca Civitas de Segusvar. În secolul al XV-lea se construiesc zidul si turnurile de aparare care înconjoara Dealul Cetatii. Zidul este mentionat pentru prima data la 1490.

Învatamântul se situa la nivel ridicat, fapt dovedit si de cei 95 de studenti sighisoreni prezenti la universitatile din Viena si Cracovia între 1402-1520. Scoala din deal, mentionata la 1522 se presupune ca este mai veche.